U PAISI I RI MINNIZZI
Ntra ssu Curigliani c’è tanta lurdìa
C’a ri vivi fa sckifi e r ari muorti…
Chini cci vena guard’e r’ànnasia
E nun cci po’ rùnari tanti tuorti.
Minnizzi ppi ri ghiazzi, ppi ra via,
ppi ri vinelli e puri ‘ntri suppuorti,
e mànnini na puzza, mamma mia,
c’appriessi tutt’u juorni ti nna puorti.
Chi jetta trunzi e chini capi i pèisci,
chi gagqua lorda e zinzuli fitenti…
tu viri ssa sckifizza e t’abbilisci,
griri, ricrami è ‘un ci cumpini nenti.
Senza rifisa, sulu, abbannunatu,
paisu mij si malu chiavatù
Giuseppe Cardamone
Poesia pubblicata, in un periodo quasi come l’attuale, in data febbraio 1984
Sulle colonne di Cor Bonum.
Si ritiene opportuno aggiungere qualche verso.
‘un’abbastini i griri d’un cummendaturi
ri ruminica ‘ntra tilivisioni.
Cci vulissu ‘na granni rummurata
Ma chistu ‘un c’è in Curigliani mij,
picchì tuttu currunu a faru i sinnicu
senza pinsari alli minnizzi.
Antonio Benvenuto