Con questa mia filastrocca in vernacolo coriglianese, auguro a tutti i miei concittadini una serena festività di San Francesco, Patrono e Protettore della nostra Città.
San Brangischi si fè rà zulla!
I bbotti stani sparànni
e San Brangischi stà passànni!
Sùpa nù cammij ghè arrivèti tutti ijuri carrichèti!
A ggenti irà rrijeti stà priganni
e tanti grazij stà circànni
stani priganni ccù tanti amùri
ppì fferi stèri bbuoni a nnùva.
I rù barcùni stonachèti
ppì ttutta l’àcqua cavija pijèti
s’affàccia nnà fimmina nvalidèta
sùpa nà sèggia a tant’anni assittèta
e nnà prighijèra ccià rricitèti:
“San Brangischi mij adurèti
un tì scurddèri i nùva malèti
un tì scurddèri i nùva povirijelli
ca cchiù Cuvèrni cangèmi e cchiù unn’avijimi sordicielli
e ppì nnì curèri un zapìmi cùmi feri!
Fà carmmèri tutti i guèrri
e pporta a pècia supa stà tèrra!
San Brangischi tù ntrijevili a tutti
pirchì u pètri sù ddì tutti
ghij ti prieghi ccù tant’amùri
u mmì lassèri meij sula!”.
Ghillu si ggìra ddì nù lèti
i roppi avìri ntrivulèti
e nnà risposta ccià ddunèti:
“Stativi tranquilli figghi mmij
ca ppì bbùva cci pijènzi ghij!”.
Isabella Freccia